Atunci când pălmile Creației,
vor răvăși părul stelelor,
pe care îl va împleti,
Destinul nostru,
fără să-l mai lase vreodată,
să cadă,
peste umerii Orizonturilor,
Păcatelor Originare,
care ne ucid pline de cruzime,
Eternitățile Clipelor,
să știi că și Amintirile Viitorului,
își vor putea arăta fața,
în Lumina Divină,
a Iubirii,
amintindu-ne de Nemurirea,
în care putem să ne reîntoarcem,
numai împreună,
cu Privirile Eternității,
în care ne pierdem,
respirația Fericirii.