Se-ngroapă soarele-ntr-un nor –
O, negrul nor ca și mormântul
Înșelătoarelor ce mor
Neplânse de amanții lor!
Pe la ferestre-și plimbă vântul
Tristețile sfârșitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă – cântul
Chitarelor
Își ia avântul…
Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanți artiști –
Toți ne’nțeleși și mari,
Toți Criști…
Își beau iubirea, fredonând
Romanța celor ce se vând.