Traducere în limba română de Valeria Grosu
În unduioase liniști am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Și graiul omului nu-mi fu așa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am știut.
Urzici și brusturi dragi și-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viața-ntreagă am trăit
Și-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! – am supraviețuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Și glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac… De parcă mi-a murit un frate.