De ce ești atât de scurt la vorbă?
Nu-ți mai place oare, ca altădată, să cânți?
Și totuși, când erai tânăr, pe vremea speranței,
Cântecul tău nu mai avea sfârșit.
Cântecul meu e ca norocul meu – Vrei să te scalzi
În apusul de soare? Dar iată că a trecut,
Și pământul e rece, și pasărea morții zboară șuierând
Neprielnic prin fața ochilor tăi.
Antologie – Flori de poezie străină răsădite în românește