Se-aprind luceferii, se-aprinde
Pe stepă luna s-o colinde;
Și-un aprig dor, păgân mă prinde
Să sar în șea.
Al meu e cerul și pământul!
Călare nu m-ajunge vântul,
Și cine-mi va opri avântul
Pe stepa mea!
Nu stelele ce-or să apună,
Nici răsăritul viu de lună,
Ci stepa, stepa mea nebună
O voi cânta.
Nebiruită ca o mare
Prin zări se-afundă și dispare,
Și sufletele rătăcitoare
N-o pot uita…