Primește-acum aceasă închinare
A unor versuri crâncene și-amare,
Cu strofele că niște drapele zdrențuite
În bătălia rimelor rebele,
Dezlănțuite,
Asemeni unor ploi de stele
Pe ceru-nchipuirii mele!
O, vino printre fulgere cu mine,
Printre ghețari de nouri să ne croim un drum
Și de pe culmea serii bătută de furtună
Să contemplăm un univers de scrum!
Odată mi-era frică de tăcere:
Simțeam cum bate vremea-n pieptul meu
Și zgomotoasă plasa de vorbe efemere
M-acoperea cu vraja ei mereu.
De-atuncea câte nu s-au lămurit și câte
Au început a se nelamuri!
Să mergem către zările urâte
Și să scăpăm de grijă de-a dori!