Văd din nalte balustrade,
către munte, munte, munte,
umbre-ntinse de catâri
încărcați cu răsărite.
Ochii lor de întristare
se umbresc în lunga noapte.
La răscrucile de aer,
zorile sălcii se crapă.
Cerul albilor catâri
ochii de mercur și-nchide,
dând amurgului cuminte
un sfârșit de-nsuflețiri.
Pentru-a nu le-atinge nimeni,
apele îngheață, mute.
Apă goală și nebună
de pe munte, munte, munte.
*
Mihail, plin de dantele
în alcovul din altar,
coapse fine-și dezvelește,
năluciri de felinar.
Și Arhanghelu-mpietrit
sub a degetelor cruce
își ascunde nervul dulce
în puf și privighetori.
Cântă Sfântul din cristaluri;
ca efeb* de mii de zori,
parfumat cu tari esențe
și îndepărtat de flori.
*
Marea își dansează plaja,
o poemă de balcoane.
Țărmurile selenare
culcă trestii, saltă voci.
Vin gitanele spărgând
floarea-soarelui, în dinți,
fese mari și-ntunecate
ca planetele de cupru.
Vin înalții gentilomi,
damele de triste birje,
melancolice brunete
ce-au fost ieri privighetori.
Iar episcopul Manilei,
lacom ochi, suflet sărac,
zice slujba-n două ape,
pentru doamne și bărbați.
*
Mihail șade cuminte
în alcovul din altar,
cu jupoane apretate
de sclipiri și broderii.
Sfântu-i rege peste globuri,
peste cifrele impare,
la ceremonii berbere
– strigăte și nalte-amvoane.
traducere -g.Cristea
San Miguel
por el monte, monte, monte,
Sus ojos en las umbrías
cruje la aurora salobre.
Y el agua se pone fría
para que nadie la toque.
por el monte, monte, monte.
*
en la alcoba de su torre,
en el gesto de las doce,
finge una cólera dulce
de plumas y ruiseñores.
efebo de tres mil noches,
fragante de agua colonia
y lejano de las flores.
*
El mar baila por la playa,
un poema de balcones.
Las orillas de la luna
como planetas de cobre.
y damas de triste porte,
morenas por la nostalgia
Y el obispo de Manila,
dice misa con dos filos
*
en la alcoba de su torre,
San Miguel, rey de los globos
en el primor berberisco