Vezi steaua care cade pe cer ca o năframă?
În fluturarea calmă c-o moarte care vine
Va trece mai departe, se va opri la mine,
Sau va ucide frunze prin toamna de aramă?
În noaptea asta-naltă și somnul e-o cădere,
Înceată ca o pânză ce fâlfâie pe gene;
În telescop cometa s-a rezemat alene
Și astronomul doarme cu fruntea pe tăcere.