O, drag băiat, ce Timpul îl supui
Sfidând și coasa și clepsidra lui;
Ce crești scăzând și astfel dovedești,
C-ai tăi iubiți pălesc și tu-nflorești.
Dar când Natura, doamnă cum o vezi,
Te trage-n spate când înaintezi,
Ea face asta să nu cazi în hău,
Sfidând și Timpul și minutul său.
Dar să te temi, ești jucăria ei!
Ea te păstrează, însă nu cât vrei,
Căci legea-i lege, n-o poți ocoli,
Iar la final în neant te va topi.
( )
( )