În plină zi sta soarele să piară
De mila Creatorului zidirii,
Cînd m-au străpuns săgețile privirii
Și ochii voștri, Doamnă, mă legară.
Nu socoteam cu mintea-mi temerara
Să ocolesc năprasnele iubirii :
Plecai viteaz și-n zbuciumarea firii
Află-nceput durerea mea amară…
Găsi Amor un om lipsit de pază .
Și-n ochi spre inimă deschisă cale
Jghiab cristalin al lacrimii curate,
N-a fost o cinste-atunci să mă prăvale,
Iar vouă, cu un scut ce scânteiază,
Săgeata nici măcar să v-o arate…
Sursa: SONETUL ITALIAN ÎN EVUL MEDIU ȘI RENAȘTERE, vol.I,