Iubirea mea îl scuză-n mod firesc
Că e apatic când pornim la drum.
Când te-am lăsat, de ce să mă grăbesc?
N-o să schimb calul la o poștă-acum.
Dar când mă-ntorc, că nu e plin de-avânt
Ce poate face el dacă-i greoi?
Eu îi dau pinteni, însă chiar pe vânt
De-aș călări, tot n-ar fi mai vioi.
Nu-i cal să țină pasul cu-al meu dor
De-aceea dorul (pur, desăvârșit)
Îl va mustra că merge-ncetișor,
Dar dragostea îl iartă, că-i trudit.
Dacă la dus n-a mers prea avântat,
Când fug spre tine, slobod l-am lăsat.