Dacă nimic nu-i nou și tot ce este
A fost, creierul nostru mult prea mult
Dorind să inventeze, tot greșește
Dând viață unui prunc deja născut!
O, timpul, c-o privire ar putea,
Întoarsă ani cinci sute în trecut,
În vechi hrisoave-a mi te arăta,
Când scrisul era chiar la început,
Să văd ce ar fi spus acei străbuni
Despre strălucitoarea ta persoană;
Dacă-am fost noi, sau ei au fost mai buni,
Ori dacă am rămas cu toți de-o seamă.
O,sigur sunt, minți de demult în veac
Subiecți cu mult mai răi au admirat.