Nu tresări în somn, iubito…
Sunt crengile iernii, ciocnind
fereastra, cu sârme de-argint…
Nu-s glasuri ursuze, străine,
Și nimeni nu-ntreabă de tine…
Nu tresări în somn, iubito…
Paharul cu sticla subțire
Se-ntunecă… Taci, amintire…
Nu-i ochiul întors către moarte…
Și moartea e foarte departe…
Nu tresări în somn, iubito…
Pe pagina albului vis,
Cu sânge nimica nu-i scris.
Doar colo, o cască pătrată
de vechi santinele purtată,
adânc ruginește-n zăpadă…
Nu tresări în somn, iubito…
———————————————————