Stea adusă de vânt de Ana Blandiana

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: “Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?”
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.