(1)
Dacă ești clar, poete, nu ești poet mai bun.
Obscur de ești – să nu uiți – ești încă mai puțin.
(2)
A defini ce-i clar sau ce-i obscur:
poet stăpân, călare, dominant.
(3)
Tu confecționezi mistere. Prost poet!
Încă mai prost, când fabrici facile limpezi.
(4)
O, poezie a jocului, a toanei, a văzduhului,
a tot ce-i mai ușor, aproape imperceptibil:
tu să nu uiți: necontenit te-aștept să vii.
(8)
O mie de picioare în dimineața asta – gata! – pentru poem.
(9)
Gata! am zis. Și-a fost atât de sprinten
de parcă nu o mie de picioare, ci brize o mie
mi l-au smuls din mâini.
(10)
Cu arme, au crezut –
niște triste împușcături într-o auroră,
o, Poezie, o, Grație – că te vor ucide.
(20)
Zise Grația către plumb: – Ești poet…
Dar vino și ia-te după mine în zbor.
(21)
Plumbul s-a simțit mai sprinten în ziua aceea…
Dar la jumătatea versului, istovit, a căzut.
(22)
Rugăciune. Dați-le zefiri
picioarelor și glasului meu
în fiecare dimineață.