Ce nu e vis – nu e somn.
Ce nu e cu tine – nu e vis.
Ca-n copilărie, când citeam
la lumina fulgerelor,
astfel mi-apari tu în viața-mi.
Sufăr de dureri închipuite,
mă dor răni care nu sunt ale mele,
beau cenușă
și mănânc lacrimi.
Doar când te văd mai trăiesc.
Atunci se amestecă ziua cu noaptea,
bucuria cu durerea,
viața cu moartea
și sufletele noastre le simt amestecate
ca de Dumnezeu cu-o linguriță ceaiul.