Cine doarme nici nu știe
cum știam doar noi odată
cum că visul stă să bată-n
piua de apă vie –
totu-i van în armonie…
Lumea se prăvală-n lume
și zdrobește și smucește
tot ce-a fost, să nu mai fie…
apă vie, apă vie.
Dorm izvoarele sub munte,
pute-și fac în vise roz,
dar rămân să nu adape
fluviile însetate –
Noi treziți în pat de frunze
așteptăm
și așteptăm
alizeele ce nu mai vin
să ne amintească visul
cel visat, de știe unde…
Lumea se prăvală-n lume
și zdrobește și smucește
echilibrul plin de nume
amintite doar de haos
în a lui veșnic repaos –
Totul se scufundă-n unde
viitoare și fecunde,
somnolente și rigide…