Lipiți de perna Disperării,
pe care-și dorm somnul de veci,
al Iluziilor Vieții și Morții,
Anii au încărunțit,
așteptându-ne Amintirile Viitorului,
ce refuzau să mai vină,
traversând pe Trecerile,
Zilelor zebrate,
ale Privirilor noastre,
pe care obișnuim de fiecare dată,
să mergem,
atunci când dorim,
să ne unim străzile Sufletelor,
sub acoperământul,
unui singur Orizont,
al Iubirii.