Tu ești sfânta, dar nu-ți dau crezare,
Știu de mult ce s-o-ntâmpla apoi:
S-o deschide ușa-n ziua care
Va veni un lung și alb convoi.
Groaznice vor fi, trezindu-mi teama,
Măștile din alt tărâm …
Eu Îți voi striga atunci:Osana!
Prostenat în tină și nebun.
Și atunci, poate, deșertăciune
Chipul Tău Lucind va arăta
Și, scăpat din închisoarea lumii,
Voi șfârși-ntr-un țipăt viața mea.