Înverșunatul pământ, înfricoșătoarea mare
Mă țin rupt de mormântul
Unde acum putrezește
Sărmanul trup…
Nu contează … aud parcă tot mai limpede
Vocea din suflet
Pe care nu știam să o apăr aici…
Mă izolează, ca o sărbătoare, mereu prietenoasă,
Cu fiece minut,
În secretul ei simplu…