Am visat azi-noapte sărutări,
Câmpuri de garoafe zdrențuite.
Soarele cu zveltele-i cuțite
Înjunghiase cele patru zări –
Sânge picura pe sărutări.
Aerul, ca-n preajma unui rug,
Răspîndea fluida lui rugină;
Gura de sărutări mi-era plină,
Aș fi vrut dar nu puteam să fug –
Pâlpâia tot câmpul ca un rug.
O, pădure, platoșele-i verzi
Adiau departe, în răcoare,
Zdrențe de garoafe la picioare
Mi-arătau cât mai aveam de mers
Pîn’ sa-ajung la platoșele verzi.
Și-am rămas la sărutări arzând,
Cruntul soare izgonise norii;
Scuturile verzi ale răcorii
Nu aveam să le ating nicicând –
Sărutam garoafele arzând…