Poezii de Camil Baltazar

Cu soarele din toamna asta chilimbara, Azi ti-am simtit, întâia oara, Trupul, ca un destin si ca un scut Pe trupul meu asternut. Alba ardeai…

Amurgul paște liniștea în salon, liniște rar speriată de țipătul vreunui bolnav ce tușește, scrijelind pânză de anost și monoton. Adineauri…

Amurgea pe străzi dosnice; în grădini amurgea și pălea. Tu umblai să cauți pe vechile alei, printre frunze galbene, inima ta. Umblai cu…

Cina cea de taină-n sură sară lăcrimând pe streșini clare, când luceafărul fu cuminecătura ultimă a nopții de mărgăritare. Noaptea când sui…

Început de septembre, moale, învins. Cu violoncele bolnavicioase Peste abanosul lacului, stins. Început de înnoptare, doinind din tilinci de…

Aprilie, luna în care mor mulți ofticosi va veni să ne sărute geamurile cu lumina transparentă și fluidă, împrospătând brazilor –…

Tu n-ai parfume-mbătătoare Să lase dîre-n urma ta, Ci răspândești suava boare A omeniei, – ca o za, Abia simțit, te împresoară. Ochii…

O casă albă-n străzi dosnice cu armonii de talangă. Liniști suind iederi-nalte pe ziduri. Tăcere-n care luceferii cresc. Și adolescență cu…

Logodnă-n seară cu luceferi grei De muzicală unduire; Crai nou pecetluind polei Pe-mbăațișarea noastră, fără de umbrire. în miez de noapte,…

Azi am mers, desculti, prin ierburile nalte ale câmpului din marginea orasului. E o toamna târzie, ca o primavara galesa, zabovind într-un…